Nu-i aşa că atunci când îmi citeşti poeziile de fapt usuci, cu căldura minţii tale, lacrimile amare ale literelor mele?
sâmbătă, 1 iunie 2013
Remember (lui...)
Mulţi mi-au aflat chipul şi coasta
Când au vrut, cum au vrut;
Calul, pruncul, chiar şi nevasta,
Plânsul lin, ochiul mut.
Neagră, tăcută, altă corabie
Arsă de fulger, dusă de vânt.
Gheaţă de foc, teacă de sabie
Ploaie de sânge, pumni de pământ.
Eu am rămas-oasele mele-
Pradă de viermi, vibraţie, stea.
Boturi de lupi, carne şi piele,
Iarbă-ncolţită, bună şi rea.
Stau şi-i aştept. Timpul mă-nvaţă.
Tăiş de sabie, luciri de scut.
Îmi amintesc: i-am lăsat fără viaţă
Când am vrut, cum am vrut.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu