Imposibila uitare

Nu poţi să-mi ceri să nu te mai iubesc!
De-acum nu pot, nu pot să n-o mai fac
Când strângi la piept arzânde flori de mac
Şi roşii trandafiri în piept îmi cresc.

Nu poţi să mă condamni să fiu iar orb
Când cu adâncul minţii am văzut
Flăcări dansând în ochii tăi, durut
Şi am putut lumina lor să sorb.

Nu poţi să-mi ceri auzul să mi-l pierd
Când chiar de peste vremuri eu aştept
S-aud suspinul tău adânc, din piept,
Ca să alerg nebun să te dezmierd.

Parfumul tău să-l uit nu poţi să-mi ceri
Când altceva a respira nu pot.
Din marea de miresme am să scot
Mirozna ta şi-a florilor din meri.

Să-ţi pierd dulceaţa buzelor acum
Când sute de dorinţi pe buze-mi ard
Şi am putut să şterg al lumii fard
Din nou cu gustul tău pornind la drum?

Obrajii tăi să-i las din mâini ma rogi?
Cum aş putea să-ndur amarul chin 
Să las din palme puiul de delfin 
Crescut printre corăbii şi pirogi?

Chiar iadul dac-ar fi mai pământesc
Şi negre aripi îngerii-ar purta,
Nu pot s-ascult nicicum de vorba ta:
Nu poţi să-mi ceri să nu te mai iubesc!

Anunt umanitar:
Suntem doi motanei, unul negru dungat si altul gri-soricel cu boticul alb si surioara noastra gri cu dungi si cautam parinti adoptivi. 
Suntem de multicel intarcati, mancam singurei hrana uscata pentru pisici mature si facem de toate la litiera ca mamica ne-a invatat.
Daca vreti pe unul dintre noi dati, va rugam, de stire lu' nenea care ne-a crescut pe facebook sau la octavian_petrea@yahoo.com.
Va asteptam cu drag sa ne luati la noua noastra casuta.