CUMPLITA CLIPĂ

Pătrunde frigu-n oase cum săgeata
repede vârf de fier prin cerbii tineri
şi iute se-nnoptează. Este vineri.
Luntraşul orb şi-aşteaptă calm răsplata.

Un hohot plâns tăcerea a ucis:
Zadarnic bocet. Veştedă-alinare
răsună: urlet disperat. Spre zare
plutesc de parcă aş trăi un vis.

Îţi sunt alături, mamă. 'N cripta rece
scârţâie flori de-oţel. Amar mi-i chinul.
Odihnă-şi au pe masă pâinea, vinul,
coliva din grâu vechi. Un preot trece

fum de tămâie peste tot şi toate.
Bătrâne plâng, cernite, în tăcere,
dar, mamă, tu nici nu mai simţi durere,
şi-ai ochii stinşi, braţele-ncrucişate,

negru ţi-i straiul, palid ţi-i obrazul,
nu mai ai lacrimi, nu-ţi mai ştii suspinul,
nici nu mai vezi. Aşa a fost destinul:
ca să te pierd. Vieţii s-a rupt zăgazul

şi nu ştiu dacă vreun hotar nu calc
când văd, ca spirit, pământeasca dramă.
Căci palidă pe scaun stai tu, mamă,
iar trupul meu întins pe catafalc.