Obsesiv: " De ce?"

Cum: de ce tac?
Nu mi-ai spus tu că de fapt cuvintele dor?
Nu mi-ai spus tu că plânsul răneşte?
Nu mi-ai spus tu că râsul loveşte 
mai tare ca Moartea?

Cum: de ce nu cred?
N-am crezut eu dogoarea cuvintelor tale?
N-am crezut eu durerea plânsului tău?
N-am crezut eu că nebunia din râsul tău
înseamnă de fapt bucurie?

Cum: de ce nu văd?
Nu ţi-am urmărit aburul cuvintelor cu privirea?
Nu ţi-am curs din ochii mei lacrimile plânsului?
Nu ţi-am zărit umbra râsului
reflectată în oglinda gândurilor?

Iată de ce:
pentru că în clipa în care
cuvintele tale vor izbucni în râs
zvârlind cioburile tăcerii
tocmai în ochii mei,
de-abia atunci
am să-ţi spun,
am să-ţi cred,
am să-ţi văd
Fericirea.